România deține 40% din rezervele de apă minerală ale Europei, dar această bogăție naturală nu se regăsește nici în bugetul de stat, nici în calitatea vieții românilor. O resursă strategică este lăsată pe mâinile altora.
Suntem lideri la nivel european când vine vorba de resurse de apă minerală naturală, dar în loc ca această comoară să fie gestionată eficient de stat și să devină un motor economic intern, ea este exploatată masiv de companii private, multe dintre ele cu capital străin. Statul român rămâne spectator.
În lipsa unui cadru legislativ clar și a unui plan național de valorificare sustenabilă, concesiunile sunt acordate netransparent, iar profiturile pleacă, de cele mai multe ori, dincolo de granițele țării. În schimb, România rămâne cu drumuri sparte, surse epuizate și mediu afectat.
Această resursă ar putea susține investiții în sănătate, în educație sau în dezvoltarea zonelor rurale. Ar putea genera locuri de muncă, turism medical, exporturi și imagine de țară. Dar, din păcate, lipsa de viziune și interes guvernamental condamnă această oportunitate la irosire.
Specialiștii atrag atenția că fără o strategie clară și fără măsuri urgente, riscul este dublu: pierdem nu doar resursa economică, ci și controlul asupra unui element vital. În condițiile în care apa devine un bun tot mai valoros global, România își subminează viitorul.
În loc să fie protejată, monitorizată și valorizată cu responsabilitate, apa minerală devine încă un exemplu de comoară risipită. O altă șansă ratată de un stat care pare să-și trateze bogățiile cu o nepăsare de neînțeles.
