Românii se pregătesc de zor pentru sărbătorile de iarnă, perioadă în care se sărbătorește și „Tăierea porcului” sau Sărbătoarea Ignatului, prăznuită la data de 20 decembrie în religia creștin-ortodoxă.
Ce este Ignatul?
Un obicei păstrat din strămoși, Ignatul, în denumirea populară, presupune sacrificarea porcilor pentru a pregăti bucatele care vor ajunge pe masa de Crăciun.
în această zi mai este prăznuit şi Sfântul Mucenic Ignatie Teoforu, urmaș al apostolilor, patriarh al Bisericii Antiohiei și ucenic al Sfântului Evanghelist Ioan.
Ritualul sacrificării porcului în preajma sărbătorilor amintește de jertfele de animale practicate de popoarele antice în perioadele de trecere de la un an sau anotimp la altul.
Tradițiile de Ignat în Banat
Cu toate că nu se mai cresc porci în fiecare gospodărie de la țară, tradiția tăierii porcului de Ignat este păstrată în zona Banatului.
La Pietroasa, în județul Timiș, nana Victoria Danieloni a tăiat în acest an nu unul, ci doi porci de câte 200 de kilograme fiecare.
În familia Danieloni, tăiatul porcului este un moment de bucurie la care participă toți membrii familiei, mărturisește nana.
„Noi tăiem doi (porci, n.r.) că vin și copiii din Germania și le dăm și lor. E frumos când tai porci și aștepți sărbătorile, vin copiii acasă, vin nepoții, te bucuri”, spune Victoria Danieloni.
Cu mici schimbări de ordin tehnologic, rânduiala porcului urmează pas cu pas tradiția și evident rețetele clasice.
Tradiția, sprijinită de tehnologie
„La noi se începe cam la 6.00 cu răchie fiartă, cu suc, cu bere. Până acum a pârlit cu paie, cu fân, dar acum cu butelie și cu arzător. Are alt miros și alt gust cel cu paie. După pârlesc, îl spală și atunci îl pun pe masă și încep să-l desfacă. Vine un casap de la Arad și el se ocupă de tot de vreo doi. Se scot șoncurile, se taie slănina, după aceea coastele, se alege carnea care e de cârnaț. Avem afumătoare și afumă cu lemn de de fag două-trei zile”, spune Victoria Danieloni.
Cei care nu cresc porc în gospodărie, dar își doresc să pună pe masa de sărbători produse cu specific din carne de porc, își cumpără porcul de la cei care au crescut mai mulți.
Cei interesați fie sacrifică porcul în gospodăria de unde îș cumpără, fie îl sacrifică acasă, povestește Ionel Musta de la Coșteiu de Sus.
Potrivit acestuia, crescătorii de porci sunt mulțumiți anul acesta de prețuri, relatează Radio România Timișoara.
“A fost în jur de 200, chiar peste 200 de kilograme ce am tăiat noi. Eu am vândut cu 15 lei, dar mi-au spus și alți colegi tot așa au vândut 15 lei kilogramul. Eu zic că e rentabil”, spune Ionel Musta.
Experiența de Ignat, în punctele gastronomice locale
O a treia variantă o reprezintă cea propusă de punctele gastronomice locale, pentru cei care nu au crescut un porc în gospodărie, nici nu doresc să achiziționeze, dar își doresc să participe la experiența tăierii porcului de dragul tradiției.
Raul Condescu oferă acest tip de experiență la punctul său gastronomic de la Dudeștii Noi.
Conform gazdei, acesta a fost nevoit să taie porcul de două ori în două duminici consecutive ca urmare a cererii numeroase pentru un astfel de eveniment.
„Foarte mulți, în special cei care trăiesc în mediul urban, nu știu ce înseamnă această tradiție a noastră, a românilor, tradiția tăiatului porcului. Și în sistem tradițional. Se face pâlirea cu paie, se mănâncă șoricul de pe porc, de acolo, atunci copt proaspăt. Merg pe un număr maxim de persoane, 15 persoane, dar sunt foarte mulți, pentru că au vrut peste această capacitate și probabil o voi repeta și săptămâna viitoare, pentru cei care nu au avut loc săptămâna aceasta”, spune Raul Condescu.
Cum ritualul tăierii porcului nu poate avea loc fără pomana porcului, ceaunele au clocotit de zor la Dudești Noi.
„Se face un ceaun de carne cu varză, pomana porcului, și o tochitură, carne, cu cârnați și cu costiță, la fel cu mămăliguță, cu murături, ca la pomana porcului. Sper că lumea se va simți bine și vor rămâne cu amintire frumoasă și gustoasă”, spune Raul Condescu.
Pentru majoritatea familiilor de români, sărbătorile de iarnă aduc pe masă bucatele copilăriei, fiind un prilej de rememorare a vremurilor de odinioară, în comunitate.
