KUNSTHALLE BEGA are plăcerea să prezinte expozițiile solo TRIUMF AMIRIA LOVE LETTER TO IRINA BUJOR și TRIUMF AMIRIA LOVE LETTER TO MIHAI MIHALCEA în spațiul Kunsthalle Bega BOX și o serie de tururi de diseminare și ateliere asociate în cadrul programului cultural prioritar de lungă durată Școala Kunsthalle Bega.
Vernisajul are loc vineri, 10 iunie 2022, începând cu ora 19.00, iar expoziția poate fi vizitată până în data de 23 iulie 2022, de marți până sâmbătă, între orele 12:00 și 18:00, la Kunsthalle Bega – strada Circumvalațiunii nr. 10, Timișoara.
Vernisajul va fi urmat de atelierul „We are all lichens – atelier de mișcare pentru alterarea percepției și modificarea imaginației politice”, conceptualizat și coordonat de artistul Mihai Mihalcea, va avea loc sâmbătă, 11 iunie 2022, în intervalul orar 14:00 – 16:30, și de un tur curatorial care va avea loc în aceeași zi, începând cu ora 17:00.
Pornind de la o cercetare, realizată în profunzime pentru TRIUMF AMIRIA. Muzeul Culturii Queer, despre practici artistice în artele vizuale (și nu numai) care au acoperit subiecte queer în ultimii 20 de ani, duo-ul curatorial KILOBASE BUCHAREST a inițiat formatul „LOVE LETTER TO […]” care propune primele expoziții solo – fie ca eveniment singular, fie ca evenimente secvențiale – ale unor artiști români activi de mai mulți ani atât în plan local, cât și internațional. Responsabilitatea legitimării pe care o poartă un muzeu este transformată, cu această ocazie, în gestul imaginării expozițiilor personale ca scrisori de dragoste trimise artiștilor – o serie de experimente serioase – ludice – ireverente cu forme de gândire muzeală.
Expozițiile de la KUNSTHALLE BEGA, prezentate în spațiul Kunsthalle Bega Box, sunt dedicate lui Mihai Mihalcea, o figură majoră pentru scena de dans și performance de după 1989, și Irinei Bujor, o artistă eluzivă cu o practică aparte despre minorități și fenomene aparent minore. Cele două expoziții aduc împreună poziții artistice queer, puse într-un dialog despre posibilitatea de revizitare și redimensionare continuă a unor lumi care, mai degrabă decât să fie divergente, sunt suprapuse și se întrepătrund.
TRIUMF AMIRIA LOVE LETTER TO MIHAI MIHALCEA scoate la iveală un proces, subtil și intens deopotrivă, de negociere cu identitățile artistice asumate de Mihai Mihalcea de-a lungul timpului, „privirea în secțiune” devenind mobilul dezvoltării practicii sale artistice, iar privirea înapoi și revizitarea, două instrumente care pun în mișcare un proces de evoluție artistică nonlineară.
Cum am putea concepe și fundamenta prima expoziție solo a unuia dintre cei mai importanți artiști activi pe scena de dans și performance românească de după 1989 într-un spațiu concentrat? Ce picături esențiale putem extrage și expune dintr-o practică vastă și extrem de complexă, de multe ori gândită pentru a fi prezentată live, pe scenă?
În zona hibridă între expoziție solo de debut și început de retrospectivă, TRIUMF AMIRIA LOVE LETTER TO MIHAI MIHALCEA reunește atât lucrări existente, cât și lucrări inedite, produse special pentru expoziție, în cadrul proiectului, alături de documentații și urme ale unor modalități de cercetare – procese performative critice care au avut loc în spațiul public, în afara medierii unui context artistic oferit de muzeu, sală de spectacol sau galerie. Interesul artistului pentru corpuri nesupuse scurtcircuitează spațiul public și panteoanele consumerismului, iar preocupările sale pentru afect, animism și perspective non-umane acompaniază numeroasele procese de tranziție artistică de la balet clasic la dans contemporan, performance și arte vizuale.
În paralel, expoziția Irinei Bujor vorbește despre o încercare neobosită de a-și redefini lumea, în care empatia, identitățile fluide, viitorul sunt investite cu sensuri mereu neașteptate. TRIUMF AMIRIA LOVE LETTER TO IRINA BUJOR este o invitație generoasă de a reflecta, împreună, asupra unei serii de teme precum realitățile din comunitățile trans – printr-un exercițiu în egală măsură fragil și învăluit în perspective magice, ce deschide astfel spațiul de întâlnire și negociere între obiectul artistic și publicul său; ori producția și consumul de imagini, prin registre ale autenticității, ale disimulării și empatiei. Nu în ultimul rând, prezentarea Irinei Bujor readuce în atenție o meditație necesară – chiar dacă, poate, în mod contraintuitiv – pe marginea rolului și specificității artistului izolat (fără ca această retragere să fie una programatică sau strategică), în contextul unei economii a artei – și nu numai – bazate pe hiper-vizibilitate etc.
Expozițiile sunt produse de Fundația Calina, prin Kunsthalle Bega și sunt un proiect cofinanțat de Primăria Municipiului Timișoara prin Centrul de Proiecte al Municipiului Timișoara în cadrul programului prioritar „Repere în cultură”.
Sursa: Realitatea de Timis
