Mii de credincioși, la hramul Catedralei Mitropolitane a Timișoarei

Mii de credincioşi, la hramul Catedralei Mitropolitane a Timişoarei
Mii de credincioși participă la hramul de Sfântul Iosif cel Nou de la Partoș al Catedralei Mitropolitane din Timișoara
Mii de credincioși participă la hramul de Sfântul Iosif cel Nou de la Partoș al Catedralei Mitropolitane din Timișoara. Aceștia trec pe sub racla cu sfintele moaște și se roagă pentru sănătate și împlinirea dorințelor.
Mitropolitul Ioan al Banatului a vorbit, la slujba de priveghi, despre semnificația Sfintei Cruci, despre jertfa Mântuitorului pe cruce și despre legătura Sfântului Iosif cel Nou de la Partoș cu Banatul.
"Prea mult se înmulțise răutatea în lume și eram pe punctul de a transforma Planeta aceasta în cel mai mare cimitir din Univers. Oamenii mureau, puneau punct vieții date de Dumnezeu (înainte de Hristos, n.r.). Pe mormânt puneau câteva fărâme de pământ, semn că până aici a fost. (...). Jertfa Mântuitorului Hristos pe cruce avea să le dea oamenilor veșnicia", a punctat mitropolitul Ioan al Banatului.
El a remarcat că Sfântul Iosif, din cei peste 80 de ani de viață pământească, a petrecut 46 de ani în Sfântul Munte Athos, ca viețuitor și stareț.
"Încă din timpul vieții era un sfânt. În urmă cu 366 de ani și o lună, a fost chemat la Domnul, de Adormirea Maicii Domnului. Sufletul a plecat la Dumnezeu, în cer, iar trupul ne-a rămas nouă, spre mângâiere și alinare, în Banat. Prin Sfântul Iosif se realizează o punte între cer și Banat", a arătat acesta.
Protopopul Timișoarei, Zaharia Pereș, a declarat pentru AGERPRES că hramul dedicat praznicului Sfântului pare să fi devenit cel dintâi în sufletele credincioșilor, întrucât primesc aici mângâiere și vindecare.
"Cel dintâi este hramul istoric al Catedralei noastre de Sfinții Trei Mari Ierarhi Vasile, Grigorie și Ioan Gură de Aur. Al doilea hram s-a rânduit mai târziu, în momentul în care Sfântul Iosif cel Nou de la Partoș este adus de la Mănăstirea Partoș la Timișoara. După canonizarea din 28 februarie 1950, Sfântul deja era în drum spre Timișoara, iar apoi s-a adăugat și al doilea hram, care, din fericire pentru noi, se pare că a devenit primul hram, pentru că oameni din toată zona Banatului vin în număr foarte mare în această zi aici", a explicat părintele Zaharia Pereș.
Preotul protopop a punctat câteva date din viața Sfântului prăznuit, care s-a născut în părțile Dalmației, iar la 12 ani a rămas orfan, fiind doar în grija mamei care s-a mutat în Macedonia, "unde a învățat în școala Ohridei, cetate despre care se spune că avea 365 de altare".
La 20 de ani a plecat în Muntele Athos, de unde va veni la Timișoara, traversând Dunărea pe la Bela Palanca, unde face o minune cu trecerea cailor pe ponton, iar când ajunge în localitatea Jamu Mare, pașa Ismail trimite o ceată de călăreți în urma Sfântului pe care-l roagă să treacă prin fața casei sale, întrucât cea dintâi cadână a lui, care era creștină și fiică a cneazului din Vărădia, nu poate să nască. După ce Sfântul a trecut cu caleașca prin fața casei, cadâna a născut un băiețel. Pașa va cădea într-o bătălie, iar cadâna și fiul născut ajung la tatăl cneaz de Vărădia. Copilul va fi botezat la creștinism, se va numi Gherasim și va ajunge episcop de Caransebeș.
Ajuns la Timișoara, Sfântul Iosif a făcut multe minuni, de la intrarea în oraș până la retragerea la mănăstirea de la Partoș, una dintre ele fiind stingerea flăcărilor unui mare incendiu care a cuprins orașul. Sfântul se roagă puternic, iar după trei zile de rugăciuni în chilie a venit ploaia care a stins focul. Când a ieșit din rugăciune, pe mâna stângă avea întipărit semnul crucii, care strălucea ca aurul, semn cu care a și murit.
"Mergând pe străzile orașului, vindecă ologi în numele Mântuitorului și peste 1.000 de oameni l-au însoțit până la mănăstirea Partoș, unde s-a retras. Pe 15 august 1656 a plecat la Domnul, iar pentru o oră, toate clopotele au tras singure", povestește părintele Zaharia Pereș.
Minunile pe care oamenii le percep, rugându-i-se Sfântului, continuă și astăzi.
"O familie din Arad nu putea avea copii. Au venit la raclă, s-au rugat, iar cineva le-a spus să meargă în Grecia, la Eghina, unde sunt moaștele Sfântului Nectarie. Când au ajuns la Eghina, Sfântul Nectarie li s-a arătat în vis și le-a spus să meargă la Timișoara, unde este un sfânt mai mare decât el, Sfântul Iosif cel Nou de la Partoș. Astăzi, familia are doi copii", ne-au relatat credincioșii veniți la hramul Catedralei.
Sursa: Realitatea de Timis
Urmărește știrile Realitatea de Timis și pe Google News

























