ILIE VASILE SÎRBU (AUR): BANATUL HABSBURGIC, ÎNTRE EXPLOATARE ȘI LUPTA PENTRU IDENTITATE

Cucerirea Banatului de către habsburgi în 1716 și Pacea de la Passarowitz (1718) au inițiat o reorganizare profundă a regiunii, prezentată de istoriografia austriacă drept „civilizare” a unui ținut sălbatic. Consilierul municipal AUR, Ilie-Vasile Sîrbu dezvăluie însă o altă realitate: Banatul era o regiune prosperă, cu o clasă negustorească româno-sârbă, ortodoxă, cu influențe armene și grecești, integrată în rețele comerciale din Orient până în Europa Centrală.

Negustorii bănățeni aprovizionau piețe externe cu cereale, vinuri, textile și miere. Vinurile erau apreciate la Viena, iar ceara produsă de stupii locali, precum cei 12.000 ai firmei „Stoian și Nedelcu” din districtul Timișoarei, era renumită la Veneția. Turmele de oi și vite ajungeau până la Constantinopol, reflectând o economie dinamică și fiscalizată.

Administrația habsburgică a impus însă taxe grele, afectând țăranii și negustorii autohtoni, în timp ce coloniștii erau scutiți. În 1728, o societate comercială austriacă fondată la Timișoara a vizat eliminarea concurenței locale. Negustorii bănățeni au răspuns înființând, în 1725, Compania Orientală, condusă de Iovan Bibici, care a rezistat presiunilor imperiale.

După 1730, fiscalitatea dură și marginalizarea identitară au generat tensiuni sociale. Revoltele de după 1735, subliniază Ilie-Vasile Sîrbu, nu au fost doar reacții la exploatare, ci o afirmare a conștiinței colective a unei comunități care a refuzat ștergerea din istorie. Banatul nu a fost „civilizat”, ci cucerit și remodelat, păstrându-și însă spiritul autonom.